Despre lavandă

Istoria lavandei începe demult, proprietățile ei terapeutice și decorative fiind cunoscute și apreciate din timpuri străvechi. Se spune că Dumnezeu a fost de acord ca Adam și Eva să ia cu ei din rai floarea de lavandă pentru a le fi mai ușoară viața pe pământ. Primii care au cultivat lavanda ar fi fost egiptenii și popoarele arabe, care o foloseau în parfumuri și pentru mumificare. S-a găsit lavandă chiar în mormântul faraonului Tutankamon, care a persistat timp de 3000 ani. Romanii și grecii au preluat-o ulterior, apreciind efectul ei tonic, liniștitor și parfumul delicat.

Răspândită încă de pe vremea Romanilor, lavanda a avut diferite nume de-a lungul timpului. Vechii greci, îi spuneau Nardus, iar romanii, Lavandarius. Încă de la începuturile Creștinătății, uleiul de lavandă a fost folosit ca ulei sfânt, fiind considerat că are proprietăți tămăduitoare.

Cu toate că era o plantă foarte răspândită în antichitate, faptul că grecii îi spuneau Nardus sau Nard, denumire derivată de la vechiul oraș Sirian Naarda, se presupune ca Orientul Mijlociu a fost una din zonele de provenientă a primelor specii de lavandă.

Denumirea lavandei derivă din latinul “lavare”=a spăla, aceasta fiind asociată cu curățenia, romanii folosind-o pentru îmbăiere, curățarea hainelor, dar și ca afrodisiac. Tot ei au folosit proprietățile ei antiseptice în scopuri medicale.

Vechii egipteni foloseau lavanda pentru cosmetice și chiar pentru îmbălsămare, dar se pare ca numai familiile regilor și marii preoți se bucurau de secretele ei.

Grecii, au preluat din cunoștințele egiptenilor și, după cum consemnează doctorul grec Theoprastus în cartea „Despre mirosuri”, spre deosebire de egiptenii care obișnuiau să își ungă capul cu ulei de lavandă, filosofii greci preferau să își ungă tălpile picioarelor, pentru ca apoi parfumul să se ridice natural până la nivelul capului, parfumând tot corpul.

Primele evidențe scrise ale folosirii medicinale a lavandei, par a fi scrierile unui medic grec din anul 77 d.Chr. El a consemnat că lavanda, atunci când este folosită pe cale internă, elimină indigestia, durerile de cap și usturimile de gât. Când uzul este extern, el spunea încă de pe atunci că lavanda curăță rănile și arsurile și ameliorează tenul.

Și romanii au recunoscut lavanda pentru proprietățile sale tămăduitoare și antiseptice, pentru capacitatea de a îndepărta insectele cu ajutorul parfumului puternic de lavandă și o foloseau des atât pentru spălarea rufelor, îngrijirea personală, cât și pentru gătit sau împrospătarea camerelor. Este cunoscut de către istorici faptul că soldații romani luau lavandă cu ei în campaniile militare pentru tratarea rănilor, a înțepăturilor de insecte sau a problemelor cu stomacul sau rinichii.

O serie de mari figuri istorice au numele legate de lavandă: Cleopatra folosea parfumul cu lavandă ca pe un elixir de lux, Carol al VI-lea al Franței purta tot timpul în călătoriile lui pernele umplute cu lavandă pentru a-și asigura somnul liniștit și odihnitor, Regina Elisabeta I a Angliei avea tot timpul flori proaspete în cameră pentru a îndepărta anxietatea, insomnia și chiar depresia.

Soția regelui Charles I, Henrietta Marie, cea care a adus cosmeticele la Curtea Regală a Marii Britanii, folosea lavanda în săpunuri parfumate și în apă pentru băi și spălat hainele.

În perioada Renașterii, în Franța, lavanda era privită ca o protecție foarte bună împotriva infecțiilor. În secolul XVII majoritatea scrierilor despre plante recomandau lavanda ca fiind un medicament miraculos, bun pentru multe probleme de sănătate. Atunci au început să apară foarte mulți comercianți stradali de lavandă. Prețurile erau destul de piperate, mai ales la Marea Ciumă din 1665, când lavanda se considera ca ajută la protecție împotriva necruțătoarei maladii.

În era victoriană, Regina Victoria era o utilizatoare foarte vocală a lavandei, dat fiind ca planta ajunsese să fie la modă în rândurile aristocrației. Lavanda proaspătă era uscată și pusă în săculeți printre haine. Lavanda se mai folosea și pentru spălarea pereților și a mobilei, pentru că ajuta la îndepărtarea insectelor de toate felurile. În acea perioadă, în Marea Britanie, o suburbie a Londrei (Mitcham) era centrul producției de ulei de lavandă pentru Casa Regală, produsele de acolo devenind faimoase în epoca respectivă.